ISTORICUL BISERICII SF. NICOLAE BROSTENI

Prima biserică

Pe acest loc, pe la anul 1731, Stefan Logofat de Divan al Mitropoliei şi soţia sa, au ctitorit o biserică de proporţii mai mici, sub grija arhitectului Ipstate ispravnicul. Aceasta a fost grav afectată de cutremurul din anul 1838. În anul 1840 se hotărăşte zidirea unei biserici noi.

De la prima biserica se mai păstrează sfânta masă din altar, ce se află încadrată într-un mic monument care se găseşte azi la răsărit de altarul bisericii. În latura dinspre apus a monumentului, se află zidită şi piatra epigrafică, în prezent alterată de scurgerea vremii. Aceasta, putea fi citită în anul 1928, asa cum se vede dintr-o poză de la acea dată. Inscripţia de pe piatră grăieşte: “ziditu-s-a aceasta Sfântă Biserică din temelia sa de Stefan Logofatul de Divan al Mitropoliei şi de soţia lui, întru cinstea şi lauda Adormirei Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, pentru vejnica lor pomenire în zilele Prea Luminatului Domn Ion Nicolae Voevod, ţiind cârma pravoslaviei Prea Sfintitul Mitropolit Kir Daniil. Iunie 29 (let) 7239 (1731), Ipstate fiind ispravnic”.

Aşa cum reiese din pisanie biserica veche a avut doua hramuri: Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi Sf. Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie, ziua sfinţirii), stând mărturie icoanele împărăteşti. Tot de la prima biserică se păstrează şi 2 coloane de marmură albă, cu frumoase capiteluri şi chipul Maicii Domnului sculptat.

Actuala biserică

Actuala biserică a fost zidită intre anii 1843 – 1848, apoi zugravită și dată cultului la 8 septembrie 1850, cu cheltuiala breslei “tăbăcarilor” care își exercitau meseria în aceste locuri, aproape de ape. A fost închinată Adormirii Maicii Domnului (15 august) și Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie), la care s-au adăugat hramurile bisericii vechi: Sfinții Apostoli Petru și Pavel (29 iunie) și Sfântul Prooroc Daniil (17 decembrie).

Din cauza locului mlăștinos biserica a fost asezată pe piloni de stejar de 3 metri lungime și 0,30/0,30 metri grosime care au rezistat pâna în anul 1928 când s-a subzidit biserica în timpul parohiatului Pr. Gheorghe Popescu, dat fiind faptul că se crăpaseră zidurile în dreptul celor două strane. Pentru ridicarea bisericii a fost nevoie numai de meșteri, căci munca fizică a fost făcută de către tăbăcari.

Edificiul a fost construit în formă de corabie, cu două turle, una pe pronaos și una pe naos, din cărămidă oltenească de către arhitectul Simeon Hristovici și are următoarele dimensiuni: grosimea zidului = 1 m.; lungimea clădiri = 25 m.;lățimea = 10 m.; înălțimea până la bolți = 10 m.; înălțimea până la vârful turlelor = 20 m.

Pictura bisericii a fost executată în tehnica “tempera” de zugravul Petre Serafim, după cum arată unele însemnări, de pe documentele păstrate de familia sa.

Între ctitori remarcăm pe Gheorghe Trandafir Tabacu și soția sa Vasilichia  numiți în documentele vremii “cei milostivi”, întrucât ajutau adesea pe cei săraci; apoi pe Paraschiva Iovciu și Petrache Doiciu postelnicul.

Pâna în anul 1917, biserica a avut 3 clopote: primul de 300 de kg și cel de-al doilea de 200 de kg, au fost luate de către nemți pentru a fi topite. Cel de-al treilea, de 40 kg, a fost ascuns de către enoriași într-un puț din curtea bisericii, iar după încheierea armistițiului, a fost primul clopot care a răsunat în aceste părți ale capitalei.

De-a lungul timpului, biserica a suferit renovari mai importante în perioada anilor: 1903, 1923,1926-1928,1940, 1978-1983.

La cutremurul din 1977 biserica a pierdut turla de pe naos rămânând până azi cu o singură turlă pe pronaos. În cădere aceasta a distrus vechea catapeteasmă și multe din obiectele bisericii, fiind necesară înlocuirea catapetesmei cu alta nouă. Aceasta, a fost lucrată în anul 1986 la Mănăstirea Plumbuita unde se găseau Atelierele Patriarhiei. Pentru ea, au fost confecționate icoane noi, mai ales pentru partea de mijloc, ce au fost  distruse de turla în cădere. Icoanele împărăteșto care s-au păstrat în întregime, dar și altele mai mici, au fost integrate în catapeteascma nouă.

Menționăm că la vremea construirii sale (anii 1840) și pentru posibilitățile financiare ale breslei tăbăcarilor, biserica era monumentală, fiind necesară montarea în interior, pe mijlocul bisericii, a  6 coloane din piatră care susțin arcele, preluând greutatea acoperișului și împărțind biserica în 3 părți distincte (afară de altar). Coloanele dau o notă de majestate bisericii.

Așa cum reiese din documentele vremii, la momentul venirii în București pentru a fi ales ca domnitor în Țara Românească, Alexandru Ioan Cuza a locuit între 5 și 24 ianuarie 1859, în casele poterașilor ce se aflau din imediata vecinătate a bisericii. Aceste case au fost transformate mai apoi în post de jandarmi. Domnul a folosit aceasta biserică, pentru a se ruga pentru alegerea sa la conducerea Țării Românești. Marturie a acestor întâmplări stau denumirile celor trei străzi, la intersecția cărora se află biserica: „Cuza Vodă”, „Elena Cuza” și „Poterași”. Tot din dreptul acestei biserici, până la refacerea Bucureștiului, pleca și strada Principatele Unite.

“Tabacii din București au constituit elementul cel mai revoluționar din orașul nostru, la mijlocul secolului XIX. Ei au jucat un rol deosebit în revoluția de la 1848, când  s-au împotrivit trupelor intervenționiste ale lui Fuad Pasa și în evenimentele din  24 ianuarie 1859, aducând un prețios aport la reușita alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești”[1]

Stilul arhitectonic este clasic, în formă de navă sau corabie, cu 6 stâlpi de susținere pe mijloc. În exterior se remarcă ancadramentele geamurilor, două brâie împletite, unul mai gros deasupra ferestrelor și altul mai sus, sub pazie și care, înconjoară biserica, precum și basoreliefurile dreptunghiulare ce separă alte basoreliefuri rotunde, asezate în rând câte cinci.

Porticul de la intrarea în biserică are 4 coloane rotunde cu capiteluri simple, din piatră iar pe perete două jumătăți încadrate în zid și care împreună susțin baldachinul de la intrare. Acesta a fost construit în iulie 1925, pentru ca în noaptea învierii, în caz de ploaie să se poată săvârși slujba. Deasupra, pe zidul exterior, în firidă, străjuiește icoana Sfântului Ierarh Nicolae.

În anul 2008 clopotnița veche s-a dărâmat datorită uzurii, iar acum clopotele se află montate pe o schelă din fier.

 

[1]            Nicolae Stoicescu, Repertoriu Bibliografic al Monumentelor Feudale din Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1960, p. 313

​Inoirea bisericii

Între anii 2008 – 2009, în timpul parohiatului Pr. Florin Mihalache, biserica   s-a aflat într-un amplu proces de refacere prin lucrări de reparații, zugrăveli și  dotări, după cum urmează:

  • Refacerea pardoselii din naos și Pronaos prin turnare de beton, precum și a zidurilor interioare până la înălțimea de 140 cm; mochetarea uniformă a pardoselii;
  • Schimbare instalație electrică
  • Înlocuirea instalației de încălzire centrală cu una nouă compusă din centrală termică pe gaz metan, instalația de tevi de cupru și caloriferele (4 in altar și 14 în naos și Pronaos)
  • Vopsirea catapetesmei în alb și poleirea cu foiță și lac de aur;
  • Înlocuirea mobilierului bisericii după cum urmează: 6 iconostase, 2 axionițe, 3 scaune împărătești, 2 jilturi, candelele și policandrele, strănile din lemn, pangarul, scaunele și mesele, cădelnițele, sfeșnicele, Sfânta Evanghelie, Chivot, cruce, trepied citire Evanghelie, sfeșnice lumânări, vas aghiasmă, vase anafora, cu altele noi, moderne și adecvate, care conferă bisericii un aspect nou, îngrijit, util și plăcut, așa cum se poate observa la intrarea în sfântul locaș.
  • Dotare cu instalație de sonorizare ce cuprinde mixerul, un DVD player, sistemul de cabluri aferent, 4 microfoane și boxele de redare din interior și exterior.
  • Refacerea acoperișului bisericii prin aplicare de tabla noua, zincată, refacerea turlei, a zidurilor exterioare prin zugrăvire în alb, schimbarea coloanelor de la porticulul de intrare și a soclului cu altele din piatră de Bășcoi, turnare beton de jur – împrejurul bisericii.
  • Reparații capitale interioare și exterioare, schimbarea acoperișurilor la casele parohiale și dotări adecvate.

 

După anul 2014, în timpul parohiatului Pr. Alexandru Nicodim a fost acordată o atenție sporită exteriorului bisericii:

  • Curtea a fost amenajat sub formă de parc, având alei noi, banci, o fântână arteziană, dar și gard nou din prefabricate de beton, dar și din teavă metalică pentru a spori vizibilitatea în curte.
  • S-a reuși construirea unui păznicar cu folosințe multiple (sala de mese, loc de arhivă, bucătărie, bibliotecă)
  • Au fost ridicate două troițe, dintre care una dedicată tinerilor care au murit în incendiul de la Clubul „Colectiv”.
  • A fost ridicat prin purtarea de grijă a Prefericitului Părinte Patriarh Daniel, un monument din marmură albă, dedicat tinerilor care și-au găsit sfârsitul în incendiul de la Clubul „Colectriv”.
  • S-au construit două toalete conectate la rețeaua de canalizare și apă curentă, iar vechea toaletă neigienică a fost demolată.
  • S-a reușit cumpărarea unui teren în str. Cuza Vodă nr. 75B, în imediata vecinătate a bisericii, pe care a fost amenajată o parcare.
  • S-a reușit cumpărarea unei case parohiale în str. Poterași nr. 45, care la momentul de față este în ample lucrări de consolidare și renovare.
  • Parcarea uzuală a bisericii a fost amenajată cu pavaj.
  • S-a reuși demolarea unei case ilegal construite pe terenul bisericii din str. Cuza Vodă nr. 79.
  • S-a reușit intrarea în legalitate, cadastrarea și întabularea unui teren pe care parohia îl avea în Str. Verzișori nr. 8.

În interiorul bisericii, mocheta a fost schimbată cu una nouă, dat fiind că cea veche era afectată de trecerea timpului.